Sursă: Hotnews.ro
La un secol după moartea sa, se confirmă că cea mai mare bogăție nu este întotdeauna ceea ce deții, ci ceea ce poți „mișca” cu banii. Wall Street se temea de el mai mult decât de președinți. Când suna el, căile ferate se unesc. Când se încruntă, bancherii își schimbă tonul. În 1907, în fața unei crize economice majore, nu a fost nevoie de intervenția guvernului, ci a fost chemat J.P. Morgan, cel considerat cel mai influent om din economia americană.
De-a lungul decadelor, nimeni nu a pus la îndoială poziția sa de lider al capitalismului american. Morgan a fost omul din spatele creării General Electric, orchestrând nașterea US Steel și transformând Wall Street într-un centru financiar global. Însă, când s-a stins din viață în primăvara anului 1913, în Roma, a rămas o întrebare: cât de bogat era cu adevărat omul care părea să aibă întreaga economie în mâinile sale?
Adevărata valoare a averii lui J.P. Morgan
Potrivit estimărilor, averea personală a lui Morgan era de aproximativ 80 de milioane de dolari, adică puțin peste 2 miliarde de dolari în prețurile actuale. O sumă uriașă, dar nu atât de mare comparativ cu alți mari industriași ai timpului. John D. Rockefeller avea o avere mult mai mare, iar Andrew Carnegie îl depășea considerabil. La aflarea acestei cifre, Rockefeller a comentat cu cinismul său obișnuit: „Nici măcar nu era bogat!”
Această expresie a rămas în istorie nu pentru a fi o afirmație literală, ci pentru a evidenția un paradox al capitalismului: Morgan nu a acumulat averi uriașe, ci a controlat fluxul de bani și influența economică. În loc să cumpere fabrici, a controlat băncile care le finanțau, organizând fuziuni și restructurări pentru a dirija capitalul european către Statele Unite.
Controlul fluxului de capital și influența economică
Puterea reală a lui Morgan nu a fost în contul său bancar, ci în faptul că întreaga economie depindea de deciziile sale. În 1907, în criza economică, el a preluat inițiativa și a adunat cei mai importanți bancheri din New York în biblioteca sa personală, insistând ca aceștia să nu plece până nu s-au pus de acord asupra unui plan de salvare. Peste noapte, s-au mobilizat cantități uriașe de capital privat, iar panică a fost învinsă.
Pentru mulți istorici, acest moment a marcat începutul unei forme de bancă centrală neoficială, Morgan acționând ca un fel de „bancă centrală” privată a Statelor Unite. Criza din 1907 a dus, în cele din urmă, la crearea Rezervii Federale în 1913, dar până atunci, Morgan a fost cel care a decis cine primește finanțare și cine nu, controlând astfel fluxul de capital și influența asupra economiei americane.
Astfel, adevărata bogăție a lui J.P. Morgan nu a fost în sumele exacte din conturile sale, ci în puterea de a influența și controla sistemul financiar global, demonstrând că în lumea economică, influența poate fi mai valoroasă decât averea personală.