Norvegia a început să-și reevalueze relația cu Uniunea Europeană, influențată de modelul mondial creat de președintele american Donald Trump și de ascensiunea Chinei, notează Financial Times.
Deși este cel mai mare producător european de petrol și gaze și face parte din piața unică europeană, Norvegia a rămas în afara UE după ce populația a votat împotriva aderării în anii 1970 și 1990. Principalul motiv a fost temerea că industria pescuitului, sectorul de export cel mai important după combustibilii fosili, ar putea avea de suferit sub regulile Bruxelles-ului. Această opoziție a fost atât de puternică încât a provocat diviziuni în societate, lăsând norvegienii cu un fel de "PTSD" politic, conform declarațiilor diplomatice.
Reevaluarea relației cu UE în contextul geopolitic actual
Diplomații europeni consideră că Trump a produs un șoc necesar pentru ca Norvegia să înceapă să vadă avantajele apartenenței la UE, de la comerț la securitate și apărare. Într-un interviu, oficialul Eide a recunoscut că "lumea benignă" a referendumurilor a fost înlocuită de o "lume nebună", obligând Oslo să-și reevalueze poziția față de blocul european.
- Norvegia a aderat la Spațiul Economic European, dar a rămas în afara UE din cauza temerilor legate de pescuit și suveranitate.
- Țara face parte din piața unică, dar nu are influență în negocierile comerciale cu Washingtonul, care sunt gestionate de UE.
- Războiul comercial dintre SUA și China a accentuat poziția dificilă a Norvegiei, care trebuie să folosească instrumente de politică comercială fără a le putea controla.
- Temerile legate de controlul american asupra Groenlandei și de interesul Rusiei pentru arhipelagul Svalbard sporesc incertitudinea securitară a Oslo.
Impactul geopolitic asupra securității și economiei Norvegiei
Deși Norvegia este membră NATO, încercările lui Trump de a-și extinde influența asupra Groenlandei au alimentat temeri privind garanțiile de securitate ale țării. În plus, preocupările legate de viitorul arhipelagului Svalbard, asupra căruia Rusia manifestă interes, determină Oslo să-și reevalueze poziția de alianță și parteneriat cu UE.
Analiza indică o schimbare semnificativă în percepția Norvegiei față de apartenența la UE, pe fondul unui context geopolitic tot mai instabil. În timp ce țara continuă să fie parte din piața unică, importanța parteneriatelor și relațiilor strategice cu UE a crescut, fiind percepută ca o garanție pentru securitatea și stabilitatea economică în viitor.