Sursă: Hotnews.ro
Populația rezidentă a României a atins, la 1 ianuarie 2024, primul ei prag de creștere de după 1989, conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică (INS).
Citește și: Sarea Epsom se folosește pentru băi, curățenie și grădinărit
Președintele INS, Tudorel Andrei, a explicat că această stabilizare nu se datorează unei reveniri a natalității, ci unui echilibru demografic realizat aproape exclusiv prin flux de imigranți. Datele arată o transformare structurală, nu doar un declin numeric, care va avea implicații majore pentru viitorul țării.
Care sunt principalele schimbări demografice din România?
Vârsta medie a mamei la prima naștere a crescut de la 22,3 ani în 1989 la 27,9 ani în 2025, înregistrând o creștere de peste 25%. În același timp, ponderea copiilor născuți în cadrul căsătoriei a scăzut de la 80,3% în 1995 la 64,1% în 2025.
- Numărul de copii născuți în țară între 2014 și 2025 s-a apropiat de 2 milioane
- În același interval, în străinătate s-au înregistrat 390.000 de nașteri
- Raportul între copiii născuți în țară și cei născuți în străinătate este de 5 la 1
- De la 2012 până în 2025, s-au înregistrat aproape 965.000 mai multe decese decât nașteri
- Migrația internațională a compensat parțial acest deficit
Ce zone ale țării sunt afectate cel mai mult de declinul demografic?
Geografia procesului este extrem de inegală. În ultimii zece ani, doar trei județe au înregistrat creșteri de populație: Ilfov (+39,6%), Bistrița-Năsăud (+3,4%) și Suceava (+1,2%). În schimb, șapte județe au avut scăderi de peste 10%, printre care Caraș-Severin (-16,6%), Teleorman (-14,9%) și Hunedoara (-13,6%).
Specialiștii atrag atenția că declinul demografic este legat de activitatea economică redusă din aceste zone, iar populația îmbătrânește rapid, ceea ce complică eforturile de revitalizare a regiunilor.
Sociologul Gelu Duminică aduce în discuție un alt aspect: politicile publice pe termen lung sunt incompatibile cu orizontul electoral scurt. El afirmă că decidenții nu au stimulente pentru măsuri care ar avea efecte abia peste mai mulți ani, iar această situație riscă să perpetueze problemele demografice.
El exemplifică prin intervenții comunitare în zone vulnerabile din București, unde datele statistice sunt folosite pentru a dezvolta politici de incluziune, nu doar pentru a documenta decalaje. În opinia lui, fără investiții în incluziune, eforturile de creștere a populației vor eșua, pentru că societatea nu poate compensa marginalizarea și excluderea socială.
În concluzie, stabilizarea recentă a populației s-a produs mai ales prin migrație, nu prin creștere naturală. România va deveni tot mai dependentă de capacitatea sa de a primit și integra oameni veniți din afară, ceea ce impune o strategie coerentă și pe termen lung pentru politicile demografice și sociale.